Naivitatea

Am inchis ochii,desi comportamentul imi spunea altceva despre "incercarea" ; am negat realitatea,mintindu-ma singur; am incercat sa pot schimba si sa pot ajuta prin indepartarea de viciile care ii afectau sanatatea,sa o pot aduce cu picioarele pe pamant,sa ii arat realitatea in care traieste prin a o indruma sa treaca peste obstacole peste care crezand ca poate sa treaca singura, se pierdea,mintindu-se pe ea ;fatada prieteniei a dus la consumul demnitatii si ruperea legaturii cu lumea interioara.
Inchizand ochii, nu vedeam realitatea care imi era scrisa intr-o carte deschisa pe masa; tot incercam sa neg si sa vad altfel , dar cand am deschis ochii,am vazut ceea ce nu voiam sa vad ,ceea ce imi spuneau si cei apropiati , dar nu vroiam sa accept adevarul care mi se repeta si incercam sa il acopar precum "zapada care acopera si cele mai inalte varfuri de munte "; in erata mea de a nega, incepusem sa ma indepartez de cei care imi era apropiati si care tineau la mine cu adevarat ;indepartandu-ma de ei si orbit de naivitate ,am ajuns in preajma apropierii de inceput care era nepotrivita,lipsindu-se de completare.
Dincolo de negarea mea de a crede in diferente si in schimbari, mi se demostra contrariul si pe cand altii au luat-o drept "Dama cu Camelii",eu am luat-o drept Marguerite ;
Am invatat ca nu trebuie sa-i schimbi unei persoane felul de a fi ci trebuie sa tii cont de faptele care demonstreaza caracterul,fie el necenzurat si lipsit de merite.








22 ianuarie 2011 la 23:46
dragut
27 ianuarie 2011 la 02:02
Ce sublimă naivitate e iubirea!